Ne gasesti si pe Facebook!
.
AndreeaO 2012-02-13 16:30
Care sunt, in opinia voastra, provocarile unui indrumator?
Replici (27)
michette 15:48
Provocarile unui Coach pe incluziune sociala.
Avand in vedere ca ma adresez unui grup specific nu voi mai defini ce este si ce nu este un indrumator.
Voi defini insa, tinerii cu oportunitati reduse pe care i-am asistat in proiecte europene de incluziune sociala incepan cu anul 2003.
Tinerii cu oportunitati reduse provenind din sistemul institutionalizat prezinta ca trasatura comportamentala o tara comuna numita LIPSA STIMEI DE SINE. Cei care sunt recuperabili (procentul este multumitor) nu constientizeaza exact acest aspect, in schimb au deschidere si potential marit pentru colaborare si implicare. Tinerii cu oportunitati reduse (grupuri marginalizate) se implica cu asteptari sincere si totale in proiectele care sunt adresate dezvoltarii lor personale, din acest motiv indrumatorul trebuie sa explice clar ce inseamna si ce nu inseamna implicarea intr-un proiect.

Provocarile unui indrumator pentru acest sector sunt multiple si ele pornesc de la propunerea temelor de proiecte care sa trezeasca interesul participativ. Grupul tinta (op. reduse) se simte interesat de a participa la activitati alaturi de grupurile de tineri din comunitate care au deja o coeziune initiata de mai mult timp.
Tema cea mai propice pentru incluziunea grupurilor vulnerabile este SPORTUL, cu precadere cel de echipa. In sportul de echipa incluziunea are loc in mod spontan si ea se continua si dupa finalizarea jocului. Este bine de stiut ca indrumatorul poate dezvolta relatiile prestabilite in jocul de echipa prin intalniri tematice de activitati non-formale in care legatura nou formata dintre cele doua grupuri poate prinde contur.
Un proiect de incluziune sociala avand ca tema sportul de echipa , poate avea rezultate pozitive daca are si actiuni de follow up.Ceea ce se poate afirma ca observatie este ca dupa terminarea activitatilor unui proiect cele doua grupuri, in general, nu stabilesc activitati de continuare a relatiilor castigate in timpul proiectului.


dianaadela 15:08
Buna ziua! M-am regasit in randurile dumneavoastra, desi nu am acumulat o atat de vasta experienta. Desfasurand activitati de coaching in timpul unui proiect de voluntariat in Spania (intr-un orasel cu un procent foarte mare de imigranti), m-am confruntat cu aceeasi provocare: lipsa stimei de sine care duce inevitabil la lipsa motivatiei de a participa la diverse proiecte si activitati din comunitatea din care, cel putin in teorie, fac parte (dar in care nu se simt ca atare). SPORT-ul e intr-adevar o tema de interes general, noi nu am reusit sa-l utilizam foarte eficient. Am descoperit, in schimb, alte doua teme ce ne-au ajutat la incluziunea sociala a grupurilor vulnerabile: MUZICA (constituirea unei formatii gen "rythm of resistance") si FILMUL (un proiect, de exemplu, a presupus lucrul in echipa pentru scrierea scenariului, jucarea rolurilor, filmarea, editarea video-ului, avand si workshopuri pentru fiecare dintre aceste activitati etc.).
haiduc_oana 12:17
Pot sa povestesc despre provocarile unui indrumator intrun ong de studenti, unde fluxul de membrii este destul de mare de la un an la altul , si pana si comitetul executiv se modifica de la un an la altul.
 Fiecare generatie vine cu propriile idei si vise si de aceea este destul de greu sa oferi continuitate fara procese standardizate.
Fiind membra in organizatia AIESEC, am putut observa in cei doi ani de zile petrecuti schimbarea de la un mandat executiv la altul. Procesul de implementare a sistemului de coaching intrun astfel de mediu este cea mai mare provocare a unei persoane care vrea sa faca coaching cu membrii sai.
La nivel de mebrii noi in organizatie este dificil sa ii faci sa inteleaga de ce au nevoie de coaching si ce au de castigat daca vor sa faca coaching. Termenul de coaching este destul de ambigu folosit in Romania, si multi studenti nu inteleg diferenta intre coaching si mentoring.
Totodata, in cadrul unei organizatii mari cum este cea in care activez eu unde sunt peste 160 de membrii un indrumator nu este capabil sa faca coaching cu toti membrii. De aceea este foarte important ca oamenii care lucreaza direct cu membrii pe proiecte, si aici ma refer la persoanele din comitetul executiv sa faca sesiuni de coaching cu membrii lor. Insa de cele mai multe ori sunt axati pe departamentele lor si pe ariile lor de interes:financiar, vanzari, comunicare,etc.

mihsab 18:59
Am sa dau un exemplu din experienta personala care mi se pare cel mai concludent in materie de provocari, dar care consider ca se aplica in orice activitate cu tineri, inclusiv si chiar mai mult in grupe internationale de tineri. Am fost indrumator pentru echipa din judetul Iasi, in 2011, in cel mai mare proiect de voluntariat din tara "Let's do it Romania". Ideea de baza era cum sa faci sa indrumi/mobilizezi/motivezi o echipa de aprox. 10 voluntari care la randul lor trebuiau sa convinga alte cateva mii bune de voluntari sa curete tara de gunoaie intr-o singura zi. In 2010 am fost coordonator al echipei pentru judetul Iasi in acelasi proiect (aproape toti membrii echipei au fost diferiti in 2011).
Plecand de la ideea ca toti indrumatorii au in spate experienta activitatilor in care sunt implicati tinerii pe care ii indruma la un moment dat, marea mea provocare a fost "cum sa pastrez distanta", mai precis cum sa fac sa ajut echipa de tineri inimosi care s-a ocupat in detaliu de proiect (pregatire, implementare si follow-up) sa simta ca este proiectul lor, initiativa lor, ca metodele folosite vin de la ei si ca ceea ce aveam eu de impartasit ca experienta anterioara nu va influenta initiativa lor. Am reusit prin discutii si intrebari bine focusate si avand mereu in minte obiectivele proiectului si ale mele personale (da mai departe, potentialul din tineri este enorm, fiecare merita sansa de a se descoperi si redescoperi, voluntariatul educa etc.) ceea ce s-a si vazut cand au trecut la actiune prin faptul ca au venit cu solutii proprii si inovative.
Andrhea 12:20
Daca ne limitam la coaching in Proiectele TiA, amsa mai adaug si eu cateva provocari cumva mai pentru actiune 1.2:

- cum reusesti sa te pastrezi complet in afara activitatilor proiectului si concentrat doar pe obiectivele de invatare ale grupului de inititiva?
- cum iti pastrezi grupul de initiativa motivat sa se implice activ in proiect pana la final? (mai ales in proiectele de lunga durata, unde motivatia se pierde cam pe la jumatatea drumului)
- cum gestionezi conflicte ce pot sa apara in interiorul grupului de initiativa?
- cum ii ajuti pe tinerii din grupul de initiativa sa actioneze ca o echipa, independent de sfaturile si implicarea indrumatorului in cadrul proiectului? (asta este oarecum legata de prima provocare, cu singura diferenta ca aici e vorba mai mult de a evita ca proiectul sa devina dependent de intalnirile grupului cu indrumatorul)
IleanaB 22:40
Nu stiu daca e permisa si replica aici sau trebuia sa ma limitez la a posta doar provocarile pe care le-am intampinat ca indrumator.
Insa, incerc sa raspund cumva, si asta parte din experimentate/parte din citite, cum poti face fata anumitor provocari (mentionate mai sus):

1. cum reusesti sa te pastrezi complet in afara activitatilor proiectului si concentrat doar pe obiectivele de invatare ale grupului de inititiva?

- se spune ca un coach/ indrumator, printre multele lui calitati, trebuie sa fie si „detasat” ; e o calitate a carei dezvoltare o putem avea in vedere si exersa in fiecare sesiune/proces de coaching; pe de alta parte, in proiectele de initiativa, AN delimiteaza intre responsabilul de proiect ( in sarcina caruia intra activitatile proiectului) si indrumator ( in sarcina caruia intra sustinerea grupului de initiativa); mai mult, recomandarea este ca, pe cat posibil, indrumatorul sa fie dintr-o alta organizatie decat cea care implementeaza proiectul; cred ca mai ales acest ultim aspect ne poate ajuta in ceea ce priveste „detasarea” noastra de activitatile proiectului si concentrarea doar pe procesul de dezvoltare al grupului de initiativa.

2. cum iti pastrezi grupul de initiativa motivat sa se implice activ in proiect pana la final? (mai ales in proiectele de lunga durata, unde motivatia se pierde cam pe la jumatatea drumului

- In cartea sa „Coaching pentru performanta”, John Withmore delimiteaza intre obiective FINALE si obiective PERFORMATIVE.
Daca, obiectivul final (formulat ca, de ex., „vreau sa ajung cel mai bun...”) scapa controlului personal absolut, intrucat nu poti controla ceea ce urmeaza sa faca adversarii tai in domeniul respectiv, obiectivul performativ ( intelegand prin acesta specificarea clara a nivelului de performanta care te ajuta sa iti atingi obiectivul final/ exprimat, de ex, in termeni de comportament ce poate fi observat si masurat) este un obiectiv pentru care iti este mai usor sa te angajezi si sa-ti asumi responsabilitatea.
Proiectul in care sunt implicati tinerii din grupul de initiativa (si alegerile nu sunt intamplatoare, nu?), prin activitatile sale, ofera cadrul/spatiul/timpul pentru atingerea acestor obiective performative, pasi spre obiectivul final.
       Astfel, obiectivul final ( „Care este motivatia ta pentru a te implica in acest proiect?”, o intrebare pe care o folosim des) este cel care ne inspira sa incepem si/sau sa continuam sa facem ceva.
Sarcina noastra este ca in procesul de coaching sa-i CONSTIENTIZAM si RESPONSABILIZAM pe cei pe care indrumam cu privire la aceste aspecte.
Pe de alta parte, monitorizarea progresului in timpul procesului de coaching ( unde vrem sa ajungem?, unde suntem acum? Ce am realizat pana acum? etc) permite aducerea in atentie a obiectivului final, ancorarea acestuia de activitatile proiectului si, de ce nu, CONSTIENTIZAREA si RESPONSABILIZAREA tinerilor cu privire la progresul si procesul pe care il parcurg.

...intrucat m-am confruntat cu o problema asemanatoare, lucrurile au fost mai clare pentru mine ca indrumator dupa ce am citit cartea mai sus mentionata...
calin_eco91 22:13
Prieten sau coach? Iata doua “entitati” de care m-am lovit eu in activitatea mea de coaching. Ce-i drept nu am o vasta experienta in acest domeniu insa cred ca este important felul in care delimitam relatiile personale intr-o activitate de coaching. Venind acasa de la un curs de coaching, am incercat sa aplic timid cele invatate in organizatia mea. In momentul in care le-am povestit voluntarilor care sunt beneficiile coachingului m-am trezit cu multe manute in aer care ziceau “vreau si eu ca o sa fie distractiv”. Voluntarii mei tin sa mentionez ca sunt majoritatea tineri liceeni iar eu nu am mai mult de 20 de ani; asadar problema de care m-am lovit si pe care am inteles-o din entuziasmul lor era aceea ca trebuia sa fac o delimitare destul de clara intre mine ca prieten si amic al lor in organizatie si coach. A fost destul de dificil in a face mai ales coaching individual cu anumite persoane deoarece a trebuit sa fiu extreme de serios si riguros in explicarea rolului meu in schimbarea care ar trebui sa se produca in activitatea lui de voluntar in cadrul unui proiect si propria-i persoana. Nu spun ca este foarte dificil sa faci coaching cu persoane apropiate, insa mereu se simte nevoia de “apropiere exagerata” si de a trece pe latura subiectiva in timpul discutiilor. Cred ca este destul de important sa mentinem obiectivismul pe toata durata discutiilor procesului de coaching si totodata o provocare pentru a nu cadea in extrema avand in vedere natura relatiei personale anterioare pe care o ai cu persoanele care beneficiaza de coaching din partea ta.
paulardeleanu 10:34
Complet de acord cu tine Calin. Cu aceasi provocare m-am confruntat si eu cand a fost sa fac coaching cu o persoana din familie. Nu am reusit sa stabilesc de la inceput o relatie profesionala, plina de obiectivism si din aceasta cauza sesiunile de coaching erau luate drept niste momente in care mai vorbim despre una alta.
dianaadela 15:17
Intr-adevar, Calin, acesta este un aspect foarte sensibil al activitatii de coaching, pentru ca linia de demarcatie dintre personal si profesional, subiectiv si obiectiv poate fi foarte fragila. Si eu m-am confruntat cu aceasta situatie, cand am indrumat un grup de tineri voluntari, dintre care unii erau amicii mei. Desi initial m-am bucurat ca atmosfera va fi mai relaxata, intrucat nu mai existau barierele de comunicare sau incredere, a fost mai dificil decat daca as fi fost coach pentru un grup oarecare, tocmai pentru ca in acele momente imi asumasem alt rol decat cel in care ei obisnuiau sa ma vada. Bravo pentru amintirea acestui aspect si succes in continuare!
andreeafloroiu 14:59
consider ca provocari apar tot timpul in lucrul cu tinerii indiferent de rolul pe care il ai, fie coach, fie indrumator sau lider de grup.
cand vine vorba de a fi coach:
- a gasi intrebarile potrivite pentru sprijinirea grupului de initiativa,
- a fi tot timpul cu un ochi pe proiect si cu celalalt pe procesul de invatare al echipei de implementare,
- cand cei pe care ii indrumi nu-ti inteleg noul rol, a te pozitiona in relatia cu ei poate fi un lucru dificil, in functie de activitate si de rolurile pe care le-ai mai desfasurat.
ade89teatru 17:42
Legat de ce spuneau Andrhea si calin_eco91 : In functia de coach al unui grup de initiativa, provocarile intalnite de mine sunt:
  1. Distantarea/ Impunerea unei anumite autoritati necesare, avand in vedere ca si intre mine si tinerii din grup este o diferenta de varsta foarte mica.
   2. Neimplicarea in proiect, in afara urmaririi procesului de invatare al tinerilor. Cum stiti si voi ca se intampla in cadrul organizatiilor mici, exista adesea oameni-orchestra, cand nu sunt disponibili suficienti oameni cu abilitatile, cunostintele sau pregatirea necasara. Provocarea e mare pentru mine, avand in vedere ca functionez si ca persoana-resursa, cum mai multe cursuri TiA la activ, si deci avand mai multe informatii despre structura unui proiect TiA.
NicoletaPopa 20:34
Printre provocarile intalnite de un coach cred ca ar fi folosirea simtului creativ intr-un mod ajutator, management-ul foarte bun al timpului si capacitatea de adaptare.
Un coach ce indruma o echipa in cadrul unui proiect ar trebui sa aiba destula imaginatie si creativitate, astfel incat sa poata ghida actiunile catre rezulate pozitive. Desigur, traseul se construieste de catre persoanele implicate, dar trebuie sa poti vedea catre ce ar trebui sa le indrumi si la ce ar trebui sa fie atente.
Timpul este important in orice. Insa, pentru un coach e important pentru ca trebuie sa stie sa-l administreze cat mai bine si mai practic. Sa stie in ce moment trebuie sa abordeze anumite aspecte, cat timp sa le acorde, la cat timp sa faca si o evaluare a progresului si nu numai.
Totodata, in activitatea de coach, trebuie sa te poti adapta la oameni si nevoi. De aceea, e nevoie de o baza solida de experienta in lucrul cu voluntari, astfel incat sa iti poti desfasura activitatea in mod eficient si sa poti sa comunici cu ei intr-un mod coerent si sustinut.
adriannbanuta 00:28
Andreea, asa cum bine au sesizat colegii mei - nu ne-ai dat toate elementele ca sa putem "combate". Nu poti generaliza spunad: "provocarile unui indrumator". Fiecare proiect este o provocare si necesita o alta abordare. De aceea, fiecare a incercat sa restranga aria si sa se raporeze la propria experienta.
Pentru mine, ca indrumator, cea mai mare provocare este sa lucrez la nivelul copiilor din scoala primara, pentru ca actionez direct asupra personalitatii lor.
 Si as vrea sa va povestesc despre Ministring. (Daca cineva doreste amanunte suplimentare, am intrat in al treilea an cu acest proiect, am sa-i raspund: aici sau pe e-mail).

 Mi-am propus sa monitorizez un grup de copii din clasa I pana in a XII-a.
Am fost cu ei la teatru, am sadit copacei, am pregatit impreuna serbarile de sfarsit de an etc.
(Acum lucram la o piesa de teatru forum :) )
Am incercat sa aplic si sa-i invat majoritatea metodelor de educatie non-formala pe care le stiu.
In joc s-au prins si doamna invatatoare si o buna parte dintre parinti. Actionand asupra clasei, efectul s-a multiplicat la nivelul scolii - pentru ca doamna invatatoare vorbeste cu colegii, pentru ca sunt copii care au frati mai mici sau prieteni.
In clasa erau 6 copii violenti si doi cu oportunitati reduse. In urma numeroaselor altercatii, una dintre mame a cerut excluderea unuia dintre copii/ sau a tuturor celor implicati - mergand cu sesizarile pana la nivel de Minister. "Eu mi-am trimis fata la scoala sa invete, nu sa fie maltratata" - ni s-a tot repetat la sedintele cu parintii, desi fata fusese doar impinsa de copiii care ieseau in recreatie. Am rugat-o pe doamna invatatoare sa-mi cedeze o ora, le-am explicat copiilor termenul de agresor si victima si i-am rugat sa deseneze (pt ca nu stiau sa scrie :) ) o intamplare violenta la care au asistat. Treptat, pe masura ce fiecare copil povestea, au descoperit ca toti au fost agresori in diferite situatii. Le-am vorbit apoi despre toleranta si am cautat impreuna solutii.
Uimitor este faptul ca actionand asupra copiilor, actiunea a avut efect asupra parintilor. Aceeasi mama a venit peste doua saptamani sa se planga ca nici un copil din clasa nu vrea sa se mai joace cu fata ei. Nu asta am incercat sa obtin, nu asta le-au transmis parintii copiilor si totusi... era unul dintre efecte. Si din nou a trebuit sa mai imprumut o ora de la doamna invatatoare si le-am vorbit copiilor despre prietenie. Si fiecare dintre ei a primit un inger pazitor, dar fara sa stie care copil din clasa este. Am trisat si fetitei care a fost impinsa i-a revenit rolul de a fi ingerasul baiatului care o necajea. S-a suparat, dar a intrat in joc. Si-a mai trecut o zi, si-a mai trecut un an, apoi inca un an. Si n-a plecat nimeni de la clasa I A.
dianaadela 16:29
Ce frumoasa povestire. Chiar m-ai inspirat; eu am lucrat de asemenea cu elevi de scoala primara (dar in Spania, intr-un orasel cu multi imigranti, inclusiv romani).Intr-adevar, copiii sunt buni multiplicatori ai lucrurilor invatate, pentru ca sunt sinceri..(de aceea, si efectele secundare ale unor influente negative se observa foarte repede). Dar indrumati cu rabdare, ora cu ora, an cu an, se pot dezvolta in niste tineri creativi, integri si activi in comunitatea lor.
P.S: As fi interesata de a afla despre Proiectul "Ministring".Sunt convinsa ca e un bun studiu de caz.
cezarahurduc 20:00
Cand ma gandesc la provocari, cel putin pentru un coach aflat la inceput, imi vin in minte cateva exemple de blocaje, provocarea cea mare fiind tocmai lupta coach-ului (in devenire) cu el insusi. Stiu ca probabil intrebarea se refera la provocarile in lucrul cu tinerii, dar si indrumatorul duce luptele lui interne, pentru a fi mai apoi capabil sa ii sustina pe tinerii cu care lucreaza. In cazul meu, eu am folosit cel putin unul dintre aceste blocaje drept scuza pentru a evita sau amana inceperea activitatii de indrumare. Dintre "scuze": "Nu am suficient timp sa fac asta", "Tinerii cu care lucrez rvin eu si sa schimb asta cu ideile mele de la Predeal :) ?". Analizand mai bine situatia, mi-am dat seama ca de fapt mi-era foarte frica de intregul proces, pe care cu greu l-as fi putut controla (chiar daca erau tineri pe care ii cunoasteam, situatia ar fi fost noua, as fi putut gresi si si-ar fi schimnat parerea despre mine sau ar fi ajuns sa ma respinga). Pana la urma, pentru a controla mai bine procesul, m-am documentat mai mult, mi-am dat seama ca puteam folosi multe tehnici care imi erau familiare, deci nu aveam de ce sa nu ma incred in mine. Asa am putut sa incep sedintele de coaching si sa le ofer tinerilor (cu care lucram de mult timp intr-un alt context) un nou cadru de autocunoastere si dezvoltare. Am dezvoltat un sistem de feedback si evaluare, pentru a ma asigura ca nu deviez, ca nu depasesc barierele coachingului si ca nu intervin in procesul lor, oferindu-le solutiile mele.
Floryn 13:14
Actioneaza intr-un mod asemanator cu un catalizator. Faciliteaza dezvoltarea si tranformarea individuala si, in timp, organizationale. Aici se regasesc cateva din avantajele competitive majore ale companiilor care au puse la punct politici coerente de management al carierei pentru angajatii lor, caci drumul spre performanta organizationala trece prin satisfactia personala pe care coaching-ul de cariera o poate facilita in mod inspirat.
calimanadrian 14:11
Provocarea cea mai mare pentru mine este in a ma opri sa intervin ca voluntar acolo unde nu trebuie sa intervin ca si coach. Depinde foarte mult si de felul de a fi a coachului si de perioada de cand este coach. Am fost coach intrun proiect TIA in 2011, pentru prima si singura data pana acum, si fiind un tip activ in proiecte de voluntariat de tineret, mi-a fost foarte greu sa nu intervin ca voluntar acolo unde stiam ca pot rezolva repede respectiva problema.
paulardeleanu 10:43
Raspunsul meu este strict personal si se refera la provocarile pe care eu le-am avut in relatiile mele de coaching. Provocarile mele au fost:
- Rigiditatea. In calitate de coach incepator am venit cu temele foarte bine facute de acasa, cu modelul de coaching GROW, cu intrebarile atent pregatite si cam tot ce aveam nevoie pentru a iesi o intalnire cat mai reusita. Totusi fiind in cadrul sesiunii de coaching nu am reusit sa adaptez intrebarile pentru ce avea nevoie acea persoana si sedinta a parut fara sclipire si fara ca persoana din fata mea sa aiba vreun declick
- Relatia cu coachee-ul. Fiind la inceput am facut pentru a deveni cat mai bun coaching cu prieteni si persoane apropiate mie. Problema a fost ca nu am reusit sa stabilesc o relatie obiectiva de coaching. Relatia pe care eu o aveam era una de prieten - prieten. Aceasta relatie a distrus pas cu pas perceptia pe care coachee-ul o avea despre sedintele noastre si a inceput sa nu le mai ia in serios acest proces ajungand pana la momentul in care intalnirile noastre au ajuns irelevante Consider ca o relatie obiectiva, asa cum a scris si Calin mai sus, este esentiala
- Prezenta in acel moment. De foarte multe ori am gasit incredibil de greu sa ascult pe cel care imi vorbeste in fata. In timp ce el imi vorbea eu deja ma gandeam la urmatoare intrebare sau ma uitam in foaia in care mi-am planuit sedinta. De multe ori mi s-a inamplat sa nu reusesc sa ascult celalata persoana, gandurile mele fiind un blocaj. Aceasta prezenta in cadrul sesiunii de coaching cred ca este esentiala pentru orice coach care vrea sa faca acest lucru in mod profesionist.
Constantin 22:17
Provocarea cea mai mare este sa gestionezi relatia cu grupul in ansamblul lui, sa fii atent la relatiile dintre ei. Sa fii capabil ca si coach, sa participi la ceea ce se intampla,sa ajuti si in acelasi timp sa Ii lasi pe ei sa fie cei care rezolva problemele ce pot sa apara. Cred ca un coach trebuie sa se abtina de la a gasi solutii , ci doar sa ajute pe ceilalti sa le identifice!
MihaelaLeocadia 00:52
Dragelor si dragilor, va multumesc din suflet pentru experientele impartasite si autenticitatea cu care ati descris cum ati resimtit fiecare dintre voi provocarile din rolul de coach/indrumator.
Si eu m-am regasit in multe dintre cele mentionate de voi, insa provocarea cea mai mare pe care cred ca o intampin eu este sa fac shiftul de la consiliere psihologica la coaching. Ca si consilier psihologic lucrez de aprox.4 ani si imi vine natural sa ma duc la cauze, sa analizez mai in profunzime, sa ii ofer feedback clientului, stiu ca trebuie sa vin cu tehnici care sa il ajute sa se schimbe etc. In plus, lucrez in sistemul de protectie a copilului, unde majoritatea beneficiarilor nu au un nivel crescut al motivatiei, astfel incat m-am trezit de multe ori ca eu puneam mai multa energie in procesul de consiliere decat ei, care ar fi fost direct interesati. In acest context, poate va imaginati cat de mare este shift-ul de la persoane de care mi se pare ca trag uneori, la o pozitie in care imi musc limba ca sa nu cumva sa imi scape vreo sugestie si in care sa le creez tinerilor spatiul pentru a creea ce vor ei. Sunt o serie de asemanari si deosebiri intre coaching si consiliere, insa nu o sa intru acum in detalii. Totusi ce mi-a fost cel mai dificil a fost sa realizez ca procesul poate sa mearga bine doar daca eu dau drumul controlului, avand incredere in coachee si in potentialul acestuia de a-si gasi propriile resurse. Suna simplu insa este al naibii de greu in practica, cel putin asa am experimentat eu!
androdey 21:36
In primul rand vreau sa va salut pe toti

Consider ca cea mai mare provocare a unui indrumator este selfcoach-ul. Aceasta provocare este asemenea unui joc de GO, in care tu esti cel care initiezi mutarile atat pentru piesele negre cat si pentru cele albe (asemenea unui joc de sah, insa scopul nu este acela de a-ti da mat). Cum facem sa alegem cele mai bune mutari atat de pe o pozitie cat si de pe cealalta pozitie, este o adevarata procare. Din punctul meu de vedere cred ca daca intelegem ca mana de ajutor de care avem nevoie o vom gasi la capatul bratelor noastre, putem vorbi celelalte provocari amintite de voi.

Toate cele bune
CristinaIonita 17:30
Buna ziua tuturor,

Provocarea mea cea mai mare e sa pastrez solutiile pentru mine. Avand experienta in multe proiecte TiA sunt tentata in permanenta sa o impartasesc tinerilor. Imi reamintesc de fiecare data cand ma simt coplesita de dorinta de a le spune ceva ca au in ei toate calitatile si resursele necesare pentru a se descurca singuri. Sunt foarte mandra de ei si de mine atunci cand constat ca metoda lor a fost si mai buna. Atunci am certitudinea ca mi-am indeplinit rolul iar elevul si-a depasit maestrul. Este important pentru mine sa am in permanenta certitudinea ca grupul indrumat detine atuurile pentru a trece peste toate obstacolele.
O alta provocare e sa stiu sa fac diferenta intre un tanar care nu vrea sa fie indrumat si un tanar care aflat in perioada adolescentei respinge indrumarea pentru a iesi in evidenta in fata grupului. Sa stiu cand e cazul sa renunt si cand sa insist.
dianaadela 15:53
Pe langa multe provocari pe care le-ati mentionat si in care m-am regasit, as dori sa mai mentionez una: alegerea intrebarilor potrivite pentru cei pe care ii indrum. Trecerea de la jurnalism la PR & advertising si apoi la coaching mi-a dat ceva emotii la capitolul "comunicare" intrucat a trebuit sa evit incisivul din media si manipularea din publicitate si sa pun in prim-plan, inainte de toate, factorul uman, ascultarea activa, intrebarile ajutatoare care lasa loc reflectiei si creativitatii (in detrimentul celor care incuie, asalteaza), feedback-ul sincer si direct..
florin2011 23:25
De multe ori, cand oamenii vorbesc despre convingerile lor, ofera constructii logice pe care le-au inventat pentru a da un sens anumitor comportamente la care recurg. In general, explicatiile nu au nimic de-a face cu originea trairilor lor. R. Dilts numeste aceasta “heringul rosu” sau mai este tradus si prin “macroul afumat”.Ce trebuie facut in situatii de genul acesta? Ca si coach, terapeut si nu numai, trebuie sa ne lasam prinsi in explicatiile pe care ni le ofera persoana si sa incercam sa pastram un fel de “distanta” intre noi si problema persoanei.
RomanG 19:04
O provocare majora o reprezinta modul de comunicare intre indrumator si persoanele indrumate, deoarece un indrumator bun trebuie sa poata comunica pe intelesul persoanelor pe care le are in fata, iar nivelul/modul de interpretare a acestora difera de la caz la caz. Astfel indrumatorul e nevoit sa fie adaptabil pastrand in acelasi timp unele limite propriu-zise.
Andradaa 17:08
Una dintre dificultatile intalnite de indrumator ar putea fi modul in care voluntarii ii urmeaza sarcinile. Alta provocare ar putea fi metoda prin care aduce armonie si intelegere in echipa. Eu consider ca acestea doua sunt cele mai importante.
sSs 06:04
Mult scris, fara o sinteza - bla bla inutil - nici un coordonator nu are timp sa citeasca blah-uri. Scurt si la obiect: planul strategic, standarde de comunicare diferite, socul cultural, armonizarea interumana.
 
Se incarcă